Muzeul Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei (Memorialul Durerii) - Sighetul Marmatiei

 Pe peretii holului de la parter stau fotografiile celor care au fost inchisi

 Etajul 1

 Femei in inchisoare

 Viata cotidiana in comunism

 Spatiu de reculegere si rugaciune

 Celula

 Biletul

 Ghid

 Catre spatiul de reculegere

Inchisoarea din Sighet a fost construita in 1897, ca inchisoare de drept comun. Dupa 1945 in Sighet se facea repatrierea fostilor prizonieri si fostilor deportati din URSS. In august 1948 a devenit loc de detantie pentru un grup de studenti, elevi si tarani maramureseni, dintre care o parte traiesc si azi in Sighetul Marmatiei. In zilele de 5 – 6 mai 1950 au fost adusi la penitenciarul Sighet peste o suta de demnitari din intreaga tara (fosti ministri, academicieni, economisti, militari, istorici, politicieni), unii dintre ei condamnati la pedepse grele, altii nici macar judecati. Majoritatea aveau peste 60 de ani.

In octombrie – noiembrie 1950 au fost transportati in Sighet si 45 – 50 de episcopi si preoti greco – catolici si romano – catolici. Penitenciarul era considerat ,,unitate de munca speciala’’, cunoscuta sub numele de ,,colonia Dunarea’’, dar era, in realitate, un loc de exterminare pentru elitele tarii si in acelasi timp un loc sigur, de unde nu se putea fugi, frontiera Uniunii Sovietice fiind la mai putin de doi kilometri.

Detinutii erau tinuti in conditii insalubre, hraniti mizerabil, opriti de a se intinde ziua pe paturile din celulele fara incalzire. Nu aveau voie sa priveasca pe fereastra (cei care nu se supuneau erau pedepsiti sa stea la ,,neagra’’ si ,,sura’’, celule de tip carcera, fara lumina). Intr-un tarziu, la geamuri au fost puse obloane, incat se putea vedea numai cerul. Umilinta si batjocura faceau parte din programul de exterminare.

            In 1955, ca urmare a Conventiei de la Geneva si a admiterii Romaniei comuniste in ONU, a avut loc o gratiere. Parte din detinutii politici din inchisorile romanesti au fost eliberati, o parte au fost transferati in alte locuri, inclusiv la domiciliul obligatoriu. La Sighet din cei aproximativ 200 de detinuti, 54 murisera.

In 1977 inchisoarea a fost dezafectata si a intrat intr-un proces de degradare.

Fundatia Academica Civica a preluat ruina fostei inchisori in 1995, in vederea transormarii in memorial.