Este categoria de peisaj ce grupeză imaginea satelor şi oraşelor, oferind o gamă variată de subiecte fotografice: străzi vechi, pieţe publice, parcuri, statui, clădiri, biserici, turnuri etc. Imaginile peisajului citadin se pot trata în două feluri: artistic şi documentar. În primul caz, nu este important ca fotografia să redea cu fidelitate subiectul cu toate detaliile sale ci să transmită privitorului emoţia artistică. În al doilea caz, esenţialul este o redare corectă şi precisă a subiectului cu toate detaliile sale. deşi nici aici bunul gust nu trebuie sa lipsească. De asemenea, trebuie să se aibă în vedere modul cum este redată perspectiva, ca şi distribuirea zonei de claritate a subiectului.
Defectul cel mai frecvent este că, în imagine, o clădire sau o statuie, dă impresia că se răstoarnă. Pentru a evita acest lucru trebuie ca planul suprafeţei sensibile să fie perfect vertical în momentul fotografierii.
Iluminarea cea mai favorabilă a subiectelor citadine este cea laterală. Reliefarea subiectului în acest caz va fi foarte evidentă.
Fotografierea peisajului citadin noaptea, la lumina stâlpilor stradali, a vitrinelor şi a firmelor luminoase, constituie adesea o fotografie de mare efect.
O particularitate a peisajului citadin este fotografia de arhitectură, prin care se limitează subiectul la un singur motiv sau chiar la un detaliu constructiv sau sculptural de arhitectură.
